Un ceas de colectie

O realitate a lumii contemporane este ca nu putem trai fara ceas. Fie ca avem un ceas la mana, fie ca utilizam telefonul mobil sau pur si simplu ne indreptam ochii spre monitor toti suntem dependenti de el. 

Mecanismul lui meschin si ingrat care, desi ne aminteste in mod constant ca a mai trecut o secunda, si inca una, si tot asa pana trece o ora, o zi, o luna sau un an, ne tine prinsi si incatusati ca intr-o plasa de paianjen. Acel tic-tac nu e altceva decat sunetetul timpului care trece pe langa noi.

Am si eu prin casa o multime de ceasuri, unele mai vechi, altele mai noi, unele de pus in perete, altele care stau pe masa, unele care stau la vedere atragandu-mi in mod constant pupila, iar altele care zac tacute si nemiscate prin diferite locuri asteptand linistite sa le scot la lumina.

Ceasul care, insa, a fost in casa ticaind de cand ma stiu este o PENDULA transmisa mostenire din generatie in generatie pe linia tatalui.

Pendula este un exemplar superb fabricata in Germania anului 1860 de catre renumitul ceasornicar Gustav Becker. Lemnul de cires cioplit manual, geamul de cristal, varsta si renumele mesterului sau o transforma intr-o adevarata opera de arta.    

Inca de cand imi pot aduce ceva aminte sunetul produs de pendula noastra, care sta frumos agatata pe hol, mi-a insotit mereu anii din viata. Versul suav al pendulului "rostit" din jumatate in jumatate de ora cu o precizie milimetrica dadea un aer aparte micului nostru apartament, transpunandu-ne in acel secol trecut in care totul era altfel.

Magia produsa de mica noastra pendula s-a stins de cativa ani. Acum asteapta tacuta in acelasi loc, pe hol, sa fie reparata. Sunt ferm convinsa ca intr-o zi o voi auzi cantand din nou fie si doar pentru a-mi aduce aminte ca ea a invatat cum sa invinga timpul, noi, insa, nu!