Manii si obsesii

Suntem un popor tare ciudat noi romanii. Avem manii si obsesii ciudate, dar nu greu de explicat daca privesti prin lupa comunista. La 21 de ani de la “Revolutie” inca mai avem mania persecutiei, obsesia cu “sa strang acum ca maine nu se stie” si traim cu ideea ca “parca era mai bine inainte”.

Ma uit zi de zi la mosnegaraia crescuta in comunism care trece prin viata crezand ca totul i se cuvine doar pentru ca au o varsta. Se uita critic la noi cei tineri si vad in fiecare cuvant sau gest ironie si batjocura. Au senzatia ca mereu ii luam peste picior, ca noi nu stim nimic pentru ca noi nu am crescut pe “vremea lor” si nu am trecut prin comunism ca ei. Au senzatia ca ne sunt superiori. Oare asa sa fie?

Ma uit la batranii care abia isi tarasc picioarele si care nu au rabdare sa stea la coada la paine pentru ca e pe bani, dar care stau rabdatori in fiecare zi sa ia ziarul “de seara” de la colt pentru ca e gratis. Se inghesuie sa ia o amarata de fituica numita ziar ca nu cumva sa ramana fara. Si dai, si lupta, cu alti batrani ca ei pentru a apuca cat mai multe ziare. Daca ar lua fiecare cate unul nu ar fi bai. Dar iau cu bratul. Iau pentru tot blocul, pentru tot cartierul, nu care cumva sa mai apuce si altii. La 5 minute dupa ce a venit masina cu ziare nu mai gasesti unul. Si daca nu ai stat la coada (pentru ca nu ai avut timp, fiind ocupat cu lucruri mai importante) nici sa nu ai pretentia sa capeti ceva.

Sincera sa fiu nu pot sa inteleg si sa justific mania asta de a sari ca vulturii pe tot ce e gratis. Daca ziarul respectiv s-ar da pe 1 leu nu ar avea atatia fani. Si nu din alt motiv decat ca e pe bani, nu conteaza pe cat. Ideea de a scoate bani din buzunar, indiferent de suma, trezeste in noi simtaminte ciudate. Daca e pe bani nu imi trebuie, dar daca e pe gratis, ce daca nu folosesc sau am destule, e gratis asa ca trebuie sa il am!
Ma dispera obsesia pensionarilor de a sti tot ce misca in jurul lor. Stau mereu cu ochii pe usa de la intrarea in bloc, pe usa de la lift, pe cea de la apartament ca sa vada mereu cine se duce unde, cat sta, cu ce vine sau cu ce pleaca. Am babe in blocul meu care ma intampina la intrarea in bloc si imi spun cine e in vizita la mine. Bine ca stiu ele cine e la mine in casa ca altfel nu stiu ce m-as face! Zau asa! Am vecini care stiu ce haine am, ce imi place sa mananc sau la ce ore obisnuiesc sa vin acasa. La inceput totul e amuzat dar dupa un timp e chiar enervant. Si bag mana in foc ca toate blocurile au macar o baba sau un mosneag bagator in seama si atotstiutor. 
Suntem obsedati de ideea de a detine cava. Casa sau apartamentul in care stam e necesar sa fie cumparat. Fereasca Domnu' sa ne obisnuim sa stam cu chirie cum fac altii (ex. americanii). Stilul de viata "cu chirie" are avantajul ca te poti muta foarte usor dintr-un loc in altul. Ti-a crescut faminia sau ai gasit un servici mai bun intr-un  alt oras? Nu-i nici o problema! Te muti intr-o casa mai mare, in alt oras, in alt cartier sau oriunde iti place si iti convine. Fiind "legat de glie" printr-un contract de vanzare-cumparare sansele sa faci un pas decisiv in ceea ce priveste locuinta sunt mici.    

            Suntem mai preocupati de capra vecinului decat de capra noastra. Inainte de a ne preocupa de ale noastre trebuie sa stim ce face vecinul pentru ca altfel nu putem munci. Daca cumva vecinul o duce mai bine ca noi e musai pentru ca fura nu pentru ca il duce capul si munceste.

 

           Suntem invidiosi, puturosi, initiativa nu e un cuvant pentru noi, iar spiritul bunului simt si al onestitatii e departe de a fi infloritor. 

           Suntem atat de puturosi ca nu ne putem munci singuri pamantul. Il lasam in paragina ca mai apoi sa stam cu mana intinsa la capul podului pentru ca nu avem ce manca. Sunt si oameni care muncesc din zi si pana in seara pentru un colt de paine, iar in viziunea mea astia sunt oamenii care trebuie admirati, promovati si respectati.

         Avem mult prea multe defecte, dar in special avem "simtul raspunderii" dezvoltat la maxim. Daca ceva nu merge e pt ca celalalt e de vina, nu noi! Mereu dam vina pe altii pentru ca e mai usor. Dam vina pe vecin, pe capra vecinului (pisica, caine, port, vaca etc...dupa caz), pe colegul de servici, pe sef,  primar, parlamentari, premier sau presedinte. Nu conteaza pe cine dam vina atata timp gat gasim alti vinovati in afara de noi. E mult mai usor sa vedem "paiul din ochiul altuia decat parul din ochiul nostru". Uitam insa ca fiecare din noi e responsabil pentru actiunile proprii. Tara asta o va duce mult mai bine atunci cand vom invata ca nu e altul vinovat ci chiar noi, cand vom invata ca suntem raspunzatori in patratica proprie pentru viitorul nostru atat individual cat si colectiv.