Jucariile copilariei mele

Nu imi aduc aminte foarte multe lucruri din copilaria mea, insa putinele lucruri pe care mi le amintesc imi aduc un zambet pe buze si o lacrima in coltul ochiului.

Am avut o copilarie buna in care am ras si am plans deopotriva. Am avut insa nenorocul sa cresc "printre betoane" cum imi place mie sa zic. Nu am avut bucuria de a avea nici macar o ruda la tara, astfel incat am fost nevoita sa imi petrec intreaga copilarie in peisajul gri al cimentului din jurul blocului. Nu stiu cum se facea dar toti copii de la bloc plecau vara la mare cam in aceeasi perioada.
In aceste conditii mare parte din timpul meu era focalizat pe "socializarea" cu jucariile.

Imi aduc aminte ca pe la acea vreme (perioada anilor '94-98) imi placea nespus sa ma uit la desene animate la italieni (canalele de la RAI). De altfel tot cu ajutorul lor am facut cunostinta cu limba italiana, pe care ulterior am si studiat-o in mod ceva mai serios decat mi-ar fi permis desenele animate. Marcante au fost insa reclamele difuzate in pauzele publicitare.

Si acum parca le revad cu ochii mintii pe unele din ele. Ma uitam cu jind la jucariile si jocurile care se perindau rand pe rand pe micul ecran si pe care stiam ca nu aveam sa le pot tine vre-o data in brate. Imi aduc aminte de papusile Barbie cu accesoriile ei fashion care incantau orice fetita, papusile din seria Sailor Moon care devenisera un must have in acea perioada sau ouale Kinder de Pasti sau de Craciun mari cat mine, impresionante nu numai prin cantitatea de ciocolata ci si prin minunatele jucarii din interior. La fel de bine imi aduc aminte de dulciurile nenumarate si, presupun, incredibil de gustoase, care completau in mod armonios succesiunea de reclame.

De oua Kinder, la dimensiuni normale logic, am beneficiat si eu cand eram mica (unele obtinute prin mici santajuri de genul "stau in pat invelita, ca sa imi scada febra, daca imi iei un Kinder!"). Ajunsesem sa am o colectie intreaga de jucarioare si personaje in miniatura care imi puneau constant imaginatia la grea incercare.

Alte jucarii le obtineam daca luam note bune sau daca eram cuminte. Alteori imi puneam singura imaginatia la contributie si imi cream propriile mele jucarii. Presupun ca nu sunt singura care facea asta (desi mama asa imi spunea). Imi desenam si coloram pe hartie papusile preferate (in special cele vazute la televizor) ca mai apoi sa le decupez si sa ma joc cu ele. "Decupaturile", aceasta fiind denumirea pe care au capatat-o micile mele creatii, erau jucariile cele mai raspandite la mine in casa, si cele care imi dadeau cea mai mare libertate de creatie. Micile mele "papusi" aveau garderobe intregi de haine si accesorii, palate, cai si nenumarati prieteni.

Nu ma pot lauda ca am avut foarte multe jucarii, dar nici nu pot sa ma plang. Am avut mai multe ca unii si mai putine ca altii, dar am fost, zic eu, un copil fericit!

Articolul se duce spre blogatu.ro