sâmbătă, 21 noiembrie 2009

“Cetateanul turmentat”

Maine….22 noiembrie 2009…ziua cea mare! Da…ma refer la ALEGERIELE PREZIDENTIALE!!

Cu cine votom???

Eu una, nici macar dupa confruntarea de aseara dintre Basescu, Geoana si Antonescu (ordine total aleatorie si nu dupa preferinte politice), nu m-am hotarat. Nici unul din ei nu a impresionat. Nici unul nu a iesit in evidenta. Nici unul nu m-a facut sa le acord votul meu.

Sa ii luam pe rand (in ordine alfabetica):

1. George Crin Laurentiu Antonescu (mama da ce de-a prenume are :D) – candideaza din partea Partidului National Liberal, dar sper ghinionul lui in afara de renumele partidului altceva nu prea il ajuta. Vreau sa spun ca, cu exceptia unor replici acide date contracandidatilor sai, dl. Crin nu se remarca cu nimic. Vorba Carcotasului Huidu “numele e bun, prenumele insa strica tot”. Si daca tot veni vorba de Carcotasi….dl. Crin poate fi acuzat cu usurinta de furt intelectual, deoarece “Partidul Bunului Simt” este o gaselnita a Carcotasilor. Rusinica!

2. Traian Basescu – candidatul din partea Partidului Democrat Liberal, desi la functia de actual Presedinte a ajuns ca si candidat din partea aliantei D.A. De cand s-a destramat alianta aia a mai facut una cu PSD. Nah, ca si aia i-a iesit prost. Concluzia e ca dl. Traian schimba aliante dupa cum bate vantul fara sa conteze prea mult doctrinele politice. Ce conteaza cu cine se aliaza atat timp cat ei “traiesc bine!”. Vorba aia “te faci frate cu dracu pana treci puntea”. La cele doua confruntari directe a fost sters si pe alocuri mitocan si lipsit de bun simt.

3. George Becali – candidatul din partea Partidului Noua Generatie se pare ca nu se multumeste cu faptul (nefericit dupa parerea mea) de a fi Eurocircoparlamentar Europarlamentar. NU, vrea si Presedinte! Nici dupa ce a stat “la racoare” nu s-a linistit. E amuzant uneori, dar ce e prea mult strica. Dl. George nu intelege ca nu e dorit nici macar in Ghencea, ca sa nu mai vorbim de condusul tarii. Va rugam sa ramaneti cu functia deja detinuta de care ar trebui sa fiti mandru. Nu de alta...dar noi nu suntem!!!

4. Remus – Florinel Cernea – candidatul Partidului Verde pare sa nu inteleaga ca functia suprema in stat cere o anumita prestanta si un aspect fizic altfel decat al sau. Nu am nimic cu lungimea parului dar nu e deloc potrivita pentru fotoliul Prezidential. Nu cred ca membrii importanti ai UE ar fi incantati de un presedinte “roacker” iesit parca din campania de la “Cosmote – Verde Stop!”

5. Mircea – Dan Geoana – candidatul Partidului Social Democrat nu s-a remarcat cu nimic spectaculos in aceasta campanie. Meritul sau e acela de a fi dovedit a fi un bun diplomat (se cunoaste experienta ca Ambasador), dar asta nu il face mai putin mincinos (ca si restul..nu fac discriminari :D). Il face doar un mincinos diplomat. Faptul ca a lipsit (a se cita - a refuzat sa participe) la confruntarea directa de la Cluj denota un pic de lasitate politica si ii dezvaluie oarecum sentimentul de neputinta politica pe care il simte in fata contracandidatilor sai. In rest ramane aceeasi marioneta, manipulata de acceasi papusari cu experienta care se dau retrasi de pe piata politica autohtona, dar care, de fapt, manipuleaza din culise jocul de scena.

6. Kelemen Hunor – candidatul din partea Uniunii Democrate a Maghiarilor din Romania ma asteptam sincer sa faca ceva mai multa impresie si mai multa valva decat a facut. A lipsit (ca si alti candidati) din aceasta campanie.

7. Ovidiu – Cristian Iane – candidatul Partidului Ecologist Roman. La cei 39 de ani ai sai dl. Ovidiu inca mai crede in povesti de adormit copiii. “O forta noua pentru o Romanie curata”??? Are you for real?? Acum serios!! Romania are nevoie de ecologisti….dar nu in fruntea tarii. Eu as vrea sa va vad plantand copaci, aparand Rosia Montana, colectand gunoaie etc, dar NU, repet, NU facand POLITICA!

8. Gheorghe – Eduard Manole – candidat independent care a lipsit cu desavarsire din aceasta campanie (ca multi altii). Nu imi aduc aminte sa fi vazut macar un afis cu el. In mesajul lui electoral (imi pare rau ca nu am retinut fiecare cuvant) vorbeste cu patima despre traci, daci, despre calcatul in picioare al “tradatorilor neamului” si despre readusul inapoi al copiilor si al respectului lor fata de parinti si de tara. Nu stiu voi…dar eu, respectul fata de parinti si de tara l-am invatat in cei 7 ani de acasa de la mama si de la tata si nu de la dom’Presedinte. Ce-i drept e ca respectul pentru parinti inca il am, cel pentru tara mi s-a atrofiat putin cate putin. Nu zic ca e mort ci doar ca e in stare de hibernare continua de vre-o cativa ani incoace.

9. Sorin – Mircea Oprescu – alt candidat independent si actual primar general al Capitalei. Dl. Sorin nu numai ca e de meserie chirurg dar, in timpul facultatii a fost si membru marcant al Asociatiei Studentilor Comunisti din Romania. Eu, si cred ca nu sunt singura, m-am saturat de dinozauri comunisti care vor si cireasa de pe ultima felie de tort. Prezenta in campanie si-a facut-o simtita doar prin faptul ca a scos in evidenta paiul din ochiul altuia inainte de a-l vedea pe al sau si de a ni-l arata si noua.

10. Constantin Ninel Potarca – este ultimul din cei trei candidati independenti (ultimul in lista mea :D). A participat la delegatia Romaniei la ERTF (Forumul European al Rromilor si Nomazilor), considerat Parlamentul European al Rromilor, dar din aceasta campanie a lipsit si el cu desavarsire, astfel incat, nu gasesc nimic de comentat.

11. Constantin Rotaru – candidatul Partidului Alianta Socialista este cel din urma candidat care a lipsit din aceasta campanie. Nu putem spune insa ca noi, ca si neam, am dus cu adevarat lipsa vreunuia dintre ei. Lipsa consta in neremarcarea lor prin nimic, ba chiar abia ca s-a auzit de ei (poate doar pe la rude, prieteni apropiati si vecini mai curiosi :D). Un singur lucru am de zis....LA MOSCOVA!

12. Vadim – Tudor Corneliu – pe candidatul Partidului Romania Mare, pe acest xenofob, antisemit si bolnav chiar nu am habar de ce i-au mai acceptat candidatura. Poate doar pentru un pic de sare si piper in plus pentru campanie. Nici cum de a ajuns langa Gigi la Bruxelles nu am inteles...dar fie. Pentru cei ca el ar trebui sa se investeasca clar mai mult in sistemul sanitar. In perceptia d-lui Vadim el e castigator in sondaje cu aproape 40 % din voturi, iar daca nu castiga alegerile e din simplul motiv ca acestea au fost musai fraudate. „Halatul! Da halatul! Cat e halatul!?”

Astia sunt toti. Nici dupa ce am scris acest articol nu m-am hotarat cu care din ei sa votez. Nici unul nu ma reprezinta, astfel incat nu am cu cine sa votez. Acestea fiind spuse e clar ca maine imi voi ocupa timpul cu orice altceva in afara de mersul la vot. Si asa spatele Cartii de Identitate e prea plin de biletele si nu mai e loc :D. Decat sa ma duc si sa anulez buletinul de vot mai bine nici nu ma obosesc. Sa dea Domnul sa nu aiba astia prezenta la vot ca tare m-as bucura. Poate asa o sa invete si ei ceva desi am oarece dubii.

Doamne da mult am mai scris :)) :D.

duminică, 15 noiembrie 2009

Oglinda – începutul adevărului

Oglinda este acel obiect cu proprietatea de a reflecta razele de lumină si de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor. Toti avem cel putin o oglinda in casa. Toti ne uitam cel putin o data pe zi in ea. Ce-i drept, unii o fac mai mult (ca durata in timp) si mai des decat altii.
Problema nu e cat timp sau cat de des ne uitam in oglinda. Problema e ceea ce vedem reflectat in ea.
Oglinda reflecta mereu adevarul, cine suntem cu adevarat (si nu, nu ma refer la aspectul fizic). In oglinda ne putem vedea reflectat sufletul. Stiu, stiu ca „ochii sunt oglinda sufletului”, insa eu nu ma pot privi singura in ochi, si pun pariu ca nimeni nu poate =)). Tocmai de aceea, oglinda e singurul obiect care ne ajuta sa ne privim singuri in ochi, si deci, sa ne vedem propriul suflet.
Daca ceea ce se gaseste in interior e frumos, lucrul acesta se va vedea si la exterior. Frumusetea, dar si uratenia interioara, se vor reflecta intotdeanna in exterior oricat am vrea noi sa ascundem acest lucru.
Daca nu ne place ce vedem in ea (oglinda), poate ar fi cazul sa incercam sa schimbam asta, deoarece daca nu ne place ce vedem in propriul suflet cu atat mai putin le va place altora. Daca noi insine nu suntem multumiti de propriul suflet nu putem sa avem pretentia sa fim pe placul celor din jurul nostru. Pentru ca altii sa ne placa trebuie mai intai sa fim multumiti si impacati cu noi insine.
Prin prisma evenimentelor din viata mea am invatat ca „viata nu-i roz nici daca o colorezi pe bune”, dar undeva in interior stiu ca pastrez o speranta ca lumea poate fi mai buna daca toti vom vrea si vom munci pentru asta.

Gandhi spunea ca „trebuie sa fim schimbarea pe care vrem sa o vedem in lume”. Asadar totul porneste de la noi, din noi.
Exista o vorba care spune „sa nu lasi nici o zi sa treaca fara sa zambesti”. Am un unchi care a adaugat la vorba asta ca, „tocmai de aceea se uita in fiecare dimineata in oglinda, pentru a rade de caraghiosul care se stramba la el” :D. Poate ar trebui sa ne uitam mai des in oglinda....si sa zambim mai des la fata pe care o vedem acolo...s-ar putea sa vedem lumea cu alti ochi, sa fim mai veseli si mai bine dispusi.

duminică, 8 noiembrie 2009

Alexander Klaws

Ascultam acum niste piese care mie imi plac foarte mult si care imi aduc aminte de cineva drag mie. Sper sa va placa si voua:



LA MULTI ANI!!!

Stiu ca azi e sarbatoare: Sf. Mihail si Gavril

Va urez la toti un sincer si calduros LA MULTI ANI!!
Sper sa aveti o viata plina de bucurii, impliniri si sanatate. Sa va fie viata asa cum va doriti!

P.S. LA MULTI ANI MIHA....mi-e dor de tine :(

joi, 5 noiembrie 2009

NEXT LIFE by Woody Allen

"In my next life I want to live my life backwards. You start out dead and get that out of the way. Then you wake up in an old people’s home feeling better every day. You get kicked out for being too healthy, go collect your pension and then, when you start work, you get a gold watch and a party on your first day. You work for 40 years until you’re young enough to enjoy your retirement. You party, drink alcohol and are generally promiscuous and then you are ready for high school.
You then go to primary school, you become a kid and you play. You have no responsibilities; you become a baby until you are born; and then you spend your last 9 months floating in luxurious spa-like conditions with central heating and room service on tap, larger quarters every day and then….. Voila! You finish off as an orgasm!"

As vrea si eu o astfel de viata :D

luni, 2 noiembrie 2009

Poezie

"Mon coeur pleure pour vous,
avec lui en criant et le ciel
seulement vous ne pleurez pas ...

Mon âme t'adore,
Il voit le monde
seulement vous ne voyez pas ...

Mon âme est une chanson
écouté le ciel
Seulement, vous ne l'entends pas ...

Mon âme chante ton amour,
un monde d'écoute
seulement vous ne l'écoutez pas...."

duminică, 1 noiembrie 2009

Trandafirii....au spini

Piatra Neamt in Alb si Negru















sâmbătă, 31 octombrie 2009

Manifest

"Sa va spun secretul vietii mele: intotdeauna mi-am dorit sa fiu un intretinut. Sa stau cu burtica in sus si toate cele sa-mi vina asa, pe gratis. Din motive care imi scapa, chestia asta nu s-a intamplat niciodata.

Mai nutream, totusi, o speranta: sa prind macar vreo doi-trei ani de pensie si sa nu mai misc un pai. Din pacate, imi dau seama ca nici visul acesta n-o sa se implineasca.

Are grija de asta guvernul Boc. Guvern format, probabil, din nemuritori. Altfel nu pot sa-mi explic de ce noua, barbatilor, ni se pregateste iesirea la pensie la saptezeci de anisori.. Adica la o varsta la care nepoteii ne vor duce de mana sa facem pipi, ne vor pregati proteza dentara si ne vor face perfuzii cu Gerovital ca sa iesim din casa si sa ne indreptam catre locul de munca (asta daca o sa mai tinem minte pe unde se afla).

Imi si imaginez o zi din ultimul meu an de slujba. La varsta frageda de doar saizeci si noua de anisori, o sa deschid ochii cu noaptea in cap.

Intai, o sa ma mir ca inca mai misc. Dupa aia, o sa cobor din pat. Crac!, va face genunchiul stang. Zdrang!, va carai cel drept. Vertebrele vor pocni ca un foc de artificii. Plamanii (usor ajutati de cateva decenii de fumat) vor face gnf-gnf! si vor incerca sa traga putin aer. Tensiunea va face vaj-vaj in urechi.. Timp de vreo zece minute, ma voi intreba de ce naiba m-am sculat. Aha, sa merg la serviciu!

Cu maini tremurand de Parkinson (sau Alzheimer, la alegere), voi pune de un ceai de musetel si imi voi face pachetelul cu mancare. Adica iaurt degresat, paine deloc si pastilele de lecitina (ca sa nu-l confund pe sef cu femeia de serviciu). Apoi, trosnind din toate oasele, ma voi indrepta catre parcare si ma voi cata ra (cu greu) in masina. Dupa ce voi fi confundat de vreo cinci ori acceleratia cu frana, voi demara catre slujba. Cu douazeci de kilometri la ora, nu mai mult, ca miopia o sa ma impiedice sa vad drumul ca lumea.

La birou, o sa dau mana cu cele trei schelete numite colegi de serviciu si o sa incercam sa ne asezam in fata calculatoarelor fara sa ne starnim prea tare hemoroizii. O sa ne povestim ce viteji eram pe vremea Razboiului de Independenta (da-da, cel din 1877, cand eram tineri) si, in final, o sa ne apucam de lucru. Daca o sa ne mai dea cineva ceva de facut.

Haideti, d-le Boc, dati-o naibii...! Chiar aici vreti sa ne aduceti? Sa primim ultimul salariu direct la 'Eternitatea'? Mai bine puneti-ne de pe acum ceva cianura in chenzina, sa terminati mai repede cu noi!".

M. BATCA

Acest text l-am primit pe e-mail, dar se pare ca initial textul ar fi ajuns pe adresa de e-mail a redactiei unui ziar autohton. Textul este o reactie mai mult decat justificata la programul "conducatorilor iluminati" ai acestei tari:

PENSIONARE LA 70 DE ANI !!!!!!!

joi, 15 octombrie 2009

El-Zorab

La paşa vine un arab,
Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
- "Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.

Arabii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Şi nu l-aş da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Şi de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!

Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi:
O, mântuie-i, de vrei, că poţi!
Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!

El poartă calul, dând ocol,
În trap grăbit, în pas domol,
Şi ochii paşei mari s-aprind;
Cărunta-i barbă netezind
Stă mut, de suflet gol.

- "O mie de ţechini primeşti?
- "O, paşă, cât de darnic eşti!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
Aşa cum îmi plăteşti!

Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini -
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!

Nu vor trăi sub cort în fum,
Nu-i vor cerşi copiii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrema;
Şi vor avea şi ei ce da
Săracilor de-acum! -

El strânge banii mai cu foc,
Şi pleacă, beat de mult noroc,
Şi-aleargă dus d-un singur gând,
Deodată însă, tremurând,
Se-ntoarce, stă pe loc.

Se uită lung la bani, şi pal
Se clatină, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveşte drept;
Cu paşii rari, cu fruntea-n piept,
S-apropie de cal.

Cuprinde gâtul lui plângând
Şi-n aspra-i coamă îngropând
Obrajii palizi: - "Pui de leu,
Suspină trist. Odorul meu,
Tu ştii că eu te vând!

Copiii mei nu s-or juca
Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor:
De-acum smochini, din mâna lor,
Ei n-or avea cui da!

Ei nu vor mai ieşi cu drag
Să-ntindă mâinile din prag,
Să-i iau cu mine-n şea pe rând!
Ei nu vor mai ieşi râzând
În calea mea şirag!

Copiii mei cum să-i îmbun
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!

Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas,
Nici în genunchi la al tău glas
El nu va mai cădea!

Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui şoim uşor
Ca să-ţi împuşte şoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!

Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt
Ardun al tău în alb vestmânt;
Şi ca să simţi sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o să pui
Urechea la pământ!

O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum ţii tu nările-n pământ
Şi coada ta fuior în vânt,
În zbor de rândunea!

Cum mesteci spuma albă-n frâu,
Cum joci al coamei galben râu.
Cum iei pământul în galop
Şi cum te-aşterni ca un potop
De trăsnete-n pustiu!

Ştia pustiul de noi doi
Şi zarea se-ngrozea de noi -
Şi tu de-acum al cui vei fi?
Şi cine te va mai scuti
De vânturi şi de ploi?

Nu vor grăi cu tine blând,
Te-or înjura cu toţi pe rând
Şi te vor bate,-odorul meu,
Şi te-or purta şi mult, şi greu;
Lăsa-te-vor flămând!

Şi te vor bate,-odorul meu,
Să mori tu, cel crescut de noi!...
Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!

Se-ncruntă paşa: - "Eşti nebun?
Voieşti pe ianiceri să-i pun
Să te de-a câinilor? Aşa!
E calul meu, şi n-aştepta
De două ori să-ţi spun!

- Al tău? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascultă el,
Din leu turbat făcându-l miel?
Al tău? O, paşă, nu!

Al meu e! Pentru calul meu
Mă prind de piept cu Dumnezeu -
Ai inimă! Tu poţi să ai
Mai vrednici şi mai mândri cai,
Dar eu, stăpâne, eu?

Întreagă mila ta o cer!
Alah e drept şi-Alah din cer
Va judeca ce-i între noi,
Că mă răpeşti şi mă despoi,
M-arunci pe drum să pier.

Şi lumea te va blestema,
Că-i blestem făptuirea ta!
Voi merge, paşă, să cerşesc,
Dar mila voastră n-o primesc -
Ce bine-mi poţi tu da?

Dă paşa semn. - "Să-l dezbrăcaţi
Şi binele în vergi i-l daţi!
Sar eunucii, vin, îl prind -
Se-ntoarce-arabul răsărind
Cu ochii îngheţaţi...

El scoate grabnic un pumnal,
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortul cal.

Stă paşa beat, cu ochi topiţi,
Se trag spahiii-ncremeniţi.
Şi-arabul, în genunchi plecat,
Sărută sângele-nchegat
Pe ochii-nţepeniţi.

Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâni
Şi-aruncă fierul crunt din mâini:
- "Te-or răzbuna copiii mei!
Şi-acum mă taie, dacă vrei,
Şi-aruncă-mă la câini!

George Cosbuc

Desi e lunga poezia, nu m-am putut abtine sa nu o postez, pentru ca e prea superba. Nu stiu de ce, dar indiferent de cate ori o citesc, de fiecare data termin prin a plange. E, cred, singura poezie la care am plans vre-o data. Va las si cu varianta audio a poeziei (pt cei carora le e lene sa citeasca :D)



Doamne, dacă-mi eşti prieten


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum te lauzi la toţi sfinţii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu părinţii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
N-asculta de toţi zurliii,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morţii
Să-mi ia calul, nu iubita.


Doamne, dacă-mi eşti prieten,
Cum susţii în gura mare,
Moaie-ţi tocul în cerneală
Şi-nainte de culcare

Dă-i în scris poruncă morţii,
Când şi-o ascuţi pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Şi să lase-n viaţă calul.



Spiridon Popescu

miercuri, 30 septembrie 2009

A venit toamna...

si odata cu ea si ploile. Daca pana acum am avut parte de soare, multa caldura si temperaturi peste media lunii septembrie, de azi incep ploile. S-a terminat vara (si la propriu si la figurat). S-au dus zilele insorite in care puteai sa mergi sa faci plaja. De acum vom avea parte de nori, ploi, ceata si temperaturi de aproximatix 10 grade. Pai...e cam normal...e totusi 1 octombrie maine. Mai sunt 3 lui si se mai duce un an.
Nu imi place toamna...e trista. Ma deprima. Sunt eu suficient de deprimata ca sa ma mai ajute si ea. Toamna, toamna gri....de ce a trebuit sa vii?? Nu imi place ploaia, cu exceptia ploii calde de vara :)), pentru ca imi da o stare de sonolenta. Iar faptul ca ma trezesc in fiecare zi la 6 nu prea ma ajuta :(.
Toamna, mai mult ca in oricare anotimp, sunt deprimata, trista, botoasa si plangacioasa. Vremea e de vina. Ma influenteaza vremea de afara. Asa ca, vreau sa treaca cat mai repede toamna asta, sa vina iarna, primavara si iar vara. Stiu....dupa vine iar toamna dar.....pot macar sa sper ca o sa ma trezesc intr-o zi si o sa fie iar vara, soare si...


RAI sau IAD



"Si daca singur rana nu-ti legi
Cu mana ta n-ai unge rani straine
N-ai jindui dupa un colt de RAI
De n-ar exista un strop de IAD in tine."

Versurile nu imi apartin, ci le am de la o fosta colega de liceu Andreea P.

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Poveste mea intre degete



Sai penso che
non sia stato inutile
stare insieme a te.
Ok te ne vai
decisione discutibile
ma si, lo so, lo sai.
Almeno resta qui per questa sera
ma no che non ci provo stai sicura.
Può darsi già mi senta troppo solo
perche' conosco quel sorriso
di chi ha già deciso.
Quel sorriso già una volta
mi ha aperto il paradiso.

Si dice che
per ogni uomo
c'é un'altra come te.
E al posto mio quindi
tu troverai qualcun'altro
uguale no non credo io.
Ma questa volta abbassi gli occhi e dici
noi resteremo sempre buoni amici,
ma quali buoni amici maledetti.
Io un amico lo perdono
mentre a te ti amo.
Può sembrarti anche banale
ma é un istinto naturale.

Ma c'é una cosa che
io non ti ho detto mai.
I miei problemi senza te
si chiaman guai.
Ed é per questo
che mi vedi fare il duro
in mezzo al mondo
per sentirmi più sicuro.

E se davvero non vuoi dirmi
che ho sbagliato.
Ricorda a volte un uomo
va anche perdonato.
Ed invece tu,
tu non mi lasci via d'uscita.
E te ne vai con la mia storia fra le dita.

Ora che fai,
Cerchi una scusa
se vuoi andare vai.
Tanto di me
non ti devi preoccupare
me la saprò cavare.
Stasera scriverò una canzone
per soffocare dentro un'esplosione.
Senza pensare troppo alle parole
parlerò di quel sorriso
di chi ha già deciso
Quel sorriso che una volta
mi ha aperto il paradiso.

Ma c'é una cosa che
io non ti ho detto mai.
I miei problemi senza di te
si chiaman guai.
Ed é per questo
che mi vedi fare il duro
in mezzo al mondo
per sentirmi più sicuro.

E se davvero non vuoi dirmi
che ho sbagliato.
Ricorda a volte un uomo
va anche perdonato.
Ed invece tu,
tu non mi lasci via d'uscita.
E te ne vai con la mia storia fra le dita.

Hush, hush



vineri, 25 septembrie 2009

Colt de pictura











Aceste poze reprezinta doar bucati din tablourile originale.

miercuri, 23 septembrie 2009

Prietenia si sistemul meu de valori


De cateva zile tot vreau sa abordez subiectul acesta.

Prietenia, adevarata prietenie, e ceva ce rar se gaseste in zilele noastre. Rar vom gasi pe cineva dispus sa riste cam orice pentru noi; si mai rar insa, vom gasi pe cineva care sa o si faca. De la a fi dispus sa faci ceva pana la chiar a face ceva e cale lunga. Oamenii de onoare si de caracter se cunosc dupa fapte nu dupa vorbe. Acestia sunt aceia care vor ajunge prieteni adevarati. Restul, cei care doar sunt dispusi sa riste vor ajunge prieteni, iar cei care nici macar nu sunt dispusi sa riste nu vor fi niciodata prieteni; vor fi doar cunostinte, amici, persoane pe care le stim, cu care conversam din cand in cand despre nimicuri sau persoane cu care ne vom intalni la o cafea pentru a depana firul acelorasi nimicuri.

Cine spune ca are o multime de prieteni foarte buni minte si se minte. Prietenii adevarati pot fi numarati pe degetele de la o mana. Prietenii adevarati sunt precum comorile…se gasesc foarte greu si valoreaza enorm. Cel care sustine ca are o multime de astfel de comori se inseala pentru ca nu le cunoaste adevarata valoare.

Prietenii adevarati sunt cei in care avem deplina incredere, cei in mainile carora ne-am incredinta propria viata daca ar fi cazul, si care la randul lor ar face acelasi lucru.

Cel pe care il consideri prietenul tau foarte bun, in fata caruia iti deschizi sufletul spre destainuire, dar care nu ti-l impartaseste pe al sau, acela nu iti merita prietenia. El iti intuieste sufletul si se joaca cu el. Stie ca tu il consideri prietenul tau bun si profita de pe urma destainuirilor tale. Te lasa sa crezi ca ti-e acel bun prieten pe care tu il cauti, cand in realitate te vorbeste pe la spate cu prietenii lui. Acestia sunt cei mai periculosi oameni. Sunt cei care se joaca fara scrupule cu sentimentele altora, fara a le pasa de consecinte.

“Prieteni” din astia stiu si eu vre-o cativa. Toti stim! Toti avem “prieteni” binevoitori care ne imping de la spate sa le spunem noutatile fara a ni le destainui insa pe ale lor.

Nu vreau aproape de mine decat acei prieteni adevarati pe care stiu ca ii am. Acei oameni carora stiu ca pot sa le spun orice fara sa ma judece, fara sa ii lase indiferenti ceea ce am de spus si care sub nici o forma, sub nici un pretext nu imi vor divulga vorbele altora si nu ma vor barfi.

“Atunci cand un prieten are probleme, nu il enerva intrebandu-l daca il poti ajuta cu ceva. Gandeste-te ce poti face pentru el si fa-o!” Edgar Watson Howe. De asta am nevoie, nu de “vai saraca de tine”, Si prietenilor mei adevarati le pot multumi pentru tot ce au facut pana acum pentru mine (se stiu ei ;) ).

Imi aduc si acum aminte cu a inceput prietenia mea cu M. Aproape ca am incasat un pumn in ochii pentru ca i-am luat apararea (nu de la M.). Ce vremuri! :) Si uite ca de la o intamplare deloc fericita M. a ajuns prietena mea cea mai buna. Iti multumesc pentru fiecare vorba buna si pentru fiecare mana intinsa ce m-a ajutat sa ma ridic cand aveam nevoie.

Cu I. a fost diferit. Ne-am cunoscut acum vre-o 5 ani. Am avut si avem o relatie de prietenie cu “ups and downs” dar, spre deosebire de alte persoane a avut curajul sa ramana nu sa fuga. Ne vedem rar din cauza distantei, dar cand ne vedem vorbim despre orice. Absolut orice. Iti multumesc! :)

A mai ramas o singura persoana. R. El a fost alaturi de mine de 2 ani incoace in forma mai mult spirituala decat fizica. Vorbim des la telefon (tot din cauza distantei), dar vorbim mult si despre multe. M-a ajutat cand altii nu au facut-o (din diverse motive). Iti multumesc pentru grija pe care mi-o porti, pentru ajutorul dat si pentru mesajele tale care ma lasa fara grai.

Prietenii adevarati sunt cei care nu te judeca, pentru ca stiu ca si tu, ca si ei, esti om si ai dretul sa gresesti, nu te barfesc cu altii, nu te streseaza si nu te bat la cap cu aumite lucruri cand stiu ca ai spus deja o data nu, nu te tradeaza si nu te injunghie pe la spate si nu te acuza, mai ales atunci cand stiu ca nu au dreptate. Prietenii adevarati sunt cei care iti arata unde gresesti si sunt acolo pentru a te ajuta sa indrepti greseala, iti intind o mana de ajutor atunci cand ai nevoi, stiu cand si ce sa spuna, stiu cand sa plece pentru a te lasa sa respiri, stiu sa iti respecte intimitatea si spatiul tau, nu incearca sa iti impuna propriile valori si ganduri pentru ca stiu sa te accepte asa cum esti si stiu ca si tu ai, ca si ei, propriul tau sistem de valori, stiu sa iti ceara iertare atunci cand gresesc, dar stiu sa te faca sa le ceri si tu iertare cand e cazul, sunt acolo pentru ca vor nu pentru ca viata le-o impune si mai presus de orice..si ei iti impartasesc sentimentul prieteniei adevarate.



luni, 21 septembrie 2009

Pace

În 1981 Adunarea Generală a ONU a declarat că a treia marţi din septembrie, ziua de deschidere a sesiunilor ordinare ale Adunării Generale din fiecare an, să fie declarată oficial şi observată ca Ziua Internaţională a Păcii şi să fie dedicată comemorării şi întăriri idealului de pace atat in interiorul frontierelor, cat şi între toate ţările şi popoarele" (Rezoluţia 36/67 a Adunării Generale). În 2001 Adunarea Generală a ONU a adoptat o nouă rezoluţie, 55/282 declarând ziua de 21 Septembrie a fiecărui an ca şi Ziua Internaţională a Păcii.

„Ziua Internaţională a Păcii va deveni ziua de încetare a focului şi ziua nonviolenţei, o invitaţie către toate naţiunile şi popoarele să onoreze o întrerupere a ostilităţilor pentru toată durata acestei zile...”

Rezoluţia „invită toate statele membre, organizaţiile sistemului ONU şi organizaţiilor non-guvernamentale şi indivizii să comemoreze, într-o manieră acceptabilă, Ziua internaţională a păcii, participând la educaţie şi conştientizarea publicului şi să coopereze cu ONU pentru instaurarea unei încetări globale a focului.”

21 septembrie este ziua în care oamenii din mai multe ţări sunt invitaţi să se gândească la pace, la o societate lipsită de ură şi violenţă. Oamenii se manifestă prin creaţii artistice sau demonstraţii paşnice.
Ziua Internaţională a Păcii e sărbătorită, astăzi, în toată lumea.
O activitate importantă de Ziua Internaţională a Păcii este minutul de linişte la ora 12 după-amiază pe orice fus orar din lume. În fiecare an, de Ziua Internaţională a Păcii se anunţă minutul de linişte prin sunarea Clopotului Păcii.
Anul trecut, mai mult de 1350 şcoli şi grupuri de peste tot din lume au participat la programul de roţi de vânt. Muzicieni şi performeri din toată lumea dedică activităţile lor, Zilei Păcii, înainte şi în ziua de 21 septembrie.
În 2001 Adunarea Generală a ONU a declarat ziua de 21 septembrie a fiecărui an ca şi Ziua Internaţională a Păcii.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Muzica si iar muzica









Fairytale

vineri, 18 septembrie 2009

Inselaciune

Atunci cand suntem copii ne pricepem la anumite lucruri foarte bine. Unul dintre acele lucruri ar fi ca ne pricepem sa "judecam" foarte bine oamenii, iar cand spun ca ne pricepem sa ii judecam ma refer la faptul ca ne pricepem sa ii "citim", ii intuim, stim care sunt buni si care nu, stim care sunt cei care ne pot ajuta si care sunt cei care nu, stim care ne vor aduce bucurii si care ne vor face sa suferim, in fine stim in cine sa avem incredere si in cine nu.
Odata cu trecerea timpului insa, fie ne pierdem aceasta capacitate fie ea se diminueaza. Atunci cand crestem incepem sa nu ne mai ascultam instinctele si astfel ne lasam "prada" acelora care ne fac sa suferim.
Din dorinta de a nu gresi in alegerea persoanelor care ne inconjoara ne ridicam standardele, ridicam nivelul pretentiilor, dar tocmai atunci gresim mai tare. Fiind prea concentrati in a cauta perfectiunea ramanem undeva la suprafata fara a vedea adevarata fata a cuiva. Ne lasam inselati de un zambet, de o vorba buna, de o mangaiere sau de un sarut, si ne multumim cu asta. Ne lasam orbiti de ambalajul frumos fara a ne obosi sa cautam in interior pentru a vedea miezul. Dar, cand, dupa un timp, persoanele din jurul nostru incep a-si arata adevarata fata, incepem sa realizam greselile si superficialitatea alegerilor noastre.
Toti comitem aceleasi greseli. Toti am "inselat" macar o data in viata pe cineva. Toti am pretins la un moment dat ca suntem altceva decat ceea ce suntem in realitate, si asta din dorinta de a fi, sau de a parea mai buni pentru cei din jurul nostru, pentru ca ei sa ne placa si sa ne accepte in jurul lor.
Dar, adevarul e ca, fiind preocupati cu a ne face placuti de altii, uitam ca ne indepartam in acelasi timp de noi. Ascunzandu-ne de ei ne ascundem si de noi, cand ii "inselam" pe cei din jurul nostru ne "inselam" si pe noi.

joi, 17 septembrie 2009

HOW COULD YOU? HOW?

Acest video l-am gasit pe http://andreeakissfm.blogspot.com (ca asa e frumos sa spun si unde l-am gasit).
Nu m-am putut abtine sa nu il postez. Recunosc ca am plans si eu. E mult prea trist. E cu adevarat trist. As vrea sa pot face ceva...dar nu pot. Iubesc animalele (atat cainii cat si pisicile) si ma doare sufletul sa vad si sa citesc astfel de lucruri. Dar pe langa faptul ca e foarte trista povestirea, e si realista si cu mesaj. Animalele sunt de multe ori cu mult mai bune decat noi oamenii...care avem pretentii ca suntem cei mai cei.

Avertizez ca va va stoarce lacrimi...asa ca daca credeti ca nu rezistati...nu va uitati!

miercuri, 16 septembrie 2009

Still Got The Blues



Iti multumesc Oana! :)

Bilant “onest” la 5 ani

Pentru ca m-a amuzat dar m-a si enervat in acelasi timp la culme discursul Presedintelui de aseara in care acesta isi insira “realizarile” din ultimii 5 ani cat a fost Presedinte, simt nevoia sa dau frau liber gandurilor si frustrarilor (care presupun ca isi vor gasi destul de multi sustinatori).
- “Examenul de maturitate luat cu brio de Guvernul Boc, care si-a asumat raspunderea pentru intreaga clasa politica”intreb si eu….pote imi raspunde cineva…care examen, care maturitate? Ca de unde stam noi…NU SE VEDE!!
- "Pentru multi politicieni si oameni de afaceri nu am fost presedintele pe care si l-au dorit, romanii au vrut un presedinte care nu face compromisuri cu sistemul ticalosit.”- Aha…si dvs. unde va incadrati? Cred ca nu ati fost presedintele pe care foarte multi ni l-am dorit, dar am sperat ca o sa fiti. Uite ca am gresit…v-ati dovedit a fi exact cum nu ne doream sa fiti!
- Integrarea in Uniunea Europeana – Daca am intrat in UE nu e pentru ca dvd. Dom’ Presedinte i-ati impins de la spate pe cei din UE, nici pentru ca i-ati implorat in genunchi sa ne acorde si noua privilegiul acesta, si nici pentru ca Romania chiar merita si era pregatita sa intre in UE. Daca ne-au acceptat e pentru ca erau constienti ca aveau nevoie de noi ca pozitionare (lucru valabil si pentru NATO).
- “Autoritatile judiciare competente nu mai au retineri in anchetarea fostilor si actualilor ministri”Faptul ca sunt anchetati fosti si actuali ministri si parlamentari (20 la numar) nu inseamna nimic, absolut nimic! Anchete se fac peste tot. Rezultatul acelor anchete e cel care conteaza, iar in cazul de fata lipsesc cu desavarsire. Anchetele care au ca rezultat neinceperea urmaririi penale nu au valoare. Pentru noi, cei care stim ca se fura si se comit ilegalitati si abuzuri, anchetele acestea cu care va laudati sunt doar praf in ochi.
- “Presa isi ia atata libertate cata vrea"Serios? Si Presedintele cata libertate isi ia de isi permite sa injure, sa discrimineze si sa confiste telefoanele jurnalistilor? Adica…cat inseamna acel “cata vrea” daca dom’Presedinte isi permite sa le-o incalce (asta se numeste incalcarea dreptului la libera exprimare, incalcarea dreptului la informare, asta ca sa nu mai vorbim si de discriminare)?
- “Doua milioane de dosare alei fostei securitati au fost predate CNSAS”Da? Unde? Cum? Cand? Ale cui? Ca nici asta nu se vede! Apropo…dosarele voastre, dosarele alea cu adevarat interesante si importante…cand le predati, cand le faceti publice?
- “Romanii nu mai voteaza liste”Va dezamagim! Pentru noi tot liste au ramas pentru ca 90 % din numele alea nu ne spun nimc! Sau daca ne spun ceva…e NU VOTA!
- “Marea Neagra, Dunarea si Nabucco au devenit oficial proiecte europene”; "presedintele romanilor nu a facut niciun fel de compromisuri - nici macar compromisul tacerii - cu oameni si structuri pe care in 2004 le considera parte a sistemului ticalosit"Si dumneavoastra, Domnule Presedinte, unde erati cand Tariceanu vindea petrolul NOSTRU din Marea Neagra? Unde erati cand Ritzi delapida fonduri in numele tinerilor? Unde erati cand Udrea cheltuia pe vacantele ei prin tara in numele turismului national? Erati in vacanta, in concediu, sau erati in pauza de Presedentie? Ati tacut, ati inghitit si nu ati spus nimic! Adica ati facut compromisuri!
- “Pensia minima garantata si pentru acei varstnici care nu au contribuit la sistemul de pensii”, “procedurile simplificate pentru redobandirea cetateniei romane si cresterea numarului de burse pentru studentii din Republica Moldova”Cu toate astea pensiile continua sa fie o mizerie, desi noi cei care muncim platim o groaza de bani pentru pensii si nu numai. Si bine ca dati mai multe burse pentru alti cetateni (nu conteaza natia….mi-e indiferent acest lucru pentru ca nu am nimic cu RM), dar va neglijati proprii tineri si studenti care au nevoie de ajutor.
- “Odata cu aderarea la Uniunea Europeana, au crescut investitiile in tara noastra, nivelul de trai al romanilor si prestigiul Romaniei pe plan international. Mai mult, apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana a micsorat costurile crizei economice mondiale pentru tara noastra”Care nivel a crescut? Aaaaa….al datoriilor? Ala da! Nivelul de trai poate doar acolo in varf a crescut…ca la noi, aici jos, NU se vede ca e prea mic. Mult prea multi romani fura o paine pentru ca nu au ce la da copiilor sa manance. Mult prea multi nu stiu ce o sa puna maine pe masa. Asta nu inseamna ca a crescut nivelul de trai! Unde ati vazut Domnule Presedinte prestigiu si respect fata de romani? L-ati vazut in cazurile romanilor batuti, huiduiti si maltratati in Italia, Franta, Germania, Spania, Anglia, sau poate l-ati vazut in modul stainilor de comportare fata de noi la auzul faptului ca suntem romani? Si ce costuri ale crizei s-au micsorat? Ati vrut sa spuneti ca au crescut poate odata cu acel imprumut garantat de Stat si pe care tot noi contribuabili, care desi nu am fost intrebati daca vrem sa se faca acel imprumut sau nu, il platim prin taxe si impozite.
- “Din 2004 si pana in luna iulie 2009 s-a realizat o consistenta crestere a salariilor si a pensiilor”Si datorita acestei “cresteri consistente” ce a avut loc, in fiecare an au existat greve si proteste privind nemultumirea fata de nivelul salariilor.
Or fi fost si parti bune, dar atunci cand sunt puse in balanta cele negative sunt cu mult mai grele.

“Este cel mai mare privilegiu intr-o viata de om sa fii presedintele tarii tale.” Noroc ca, privilegiile se castiga si se pierd. Privilegiile, spre deosebire de drepturi, pot fi luate! Ati avut un privilegiu 5 ani. Acum insa, e cazul sa vi-l luam (tot noi cei care vi l-am dat). Ati gresit si ne-ati dezamagit, iar greselile se PLATESC, chiar daca plata e pierderea unui privilegiu.

RUSINE SI DUMNEAVOASTRA SI INTREGII CLASE POLITICE DIN ROMANIA!!!

SOMN USOR DOM’ PRESEDINTE! SA VISATI FRUMOS IN CONTINUARE PENTRU CA O SA AVETI NEVOIE!

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Good days and Bad days

Something happened today, something that made me feel better than I did in the last few weeks. That something reminded me that life is not easy. It reminded me that life’s full of surprises and bumps.

Sometimes you fall and you hurt yourself. And it’s OK. We all fall. We all get hurt from time to time. Life is not happiness. Life is hard work, commitment and a continuous struggle for a better tomorrow.

We all have our bad and good days. Usually in our bad days is when we fall down and hurt ourselves. But we don’t have to give up. We have to go on trying. We have to get back in the saddle again.

We fall, we break something, we get hurt, we crawl for sometime, but then we have to get back up, we have to get rid of the dust of our memories, our guilt and pain, and we have to start walking towards the future again hoping and dreaming at a better tomorrow.

We have to get through the bad days just so we can enjoy the good days. If life wouldn’t be composed by a gathering of good and bad days then it wouldn’t be called life. It would be a fairytale, and fairytales don’t come true.

But even so...life it’s supposed to be beautiful. Life it’s what we make of it. And even though we don’t always get it right and we get hurt, we have to keep trying for someday we will get it right and when we do we will feel so glad that we kept on dreaming, working and fighting. We will feel complete and fulfilled.

vineri, 11 septembrie 2009

"Învaţă de la toate..."

Învaţă de la apă să ai statornic drum.
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi.
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci.
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă,
Cum poţi frumos să mori!

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat..
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flacări ce-avem de ars în noi.
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti.
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.

Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi.
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei.
Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor.
Învaţă de la toate că totu-i trecător.

Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să traieşti în veci!

...din lirica norvegiană

Related Posts with Thumbnails
< script src='http://navigatiecunumere.googlecode.com/files/navigatiecunumere1.js' type='text/javascript'>