
Problema nu e cat timp sau cat de des ne uitam in oglinda. Problema e ceea ce vedem reflectat in ea.
Oglinda reflecta mereu adevarul, cine suntem cu adevarat (si nu, nu ma refer la aspectul fizic). In oglinda ne putem vedea reflectat sufletul. Stiu, stiu ca „ochii sunt oglinda sufletului”, insa eu nu ma pot privi singura in ochi, si pun pariu ca nimeni nu poate =)). Tocmai de aceea, oglinda e singurul obiect care ne ajuta sa ne privim singuri in ochi, si deci, sa ne vedem propriul suflet.
Daca ceea ce se gases
te in interior e frumos, lucrul acesta se va vedea si la exterior. Frumusetea, dar si uratenia interioara, se vor reflecta intotdeanna in exterior oricat am vrea noi sa ascundem acest lucru.

Daca nu ne place ce vedem in ea (oglinda), poate ar fi cazul sa incercam sa schimbam asta, deoarece daca nu ne place ce vedem in propriul suflet cu atat mai putin le va place altora. Daca noi insine nu suntem multumiti de propriul suflet nu putem sa avem pretentia sa fim pe placul celor din jurul nostru. Pentru ca altii sa ne placa trebuie mai intai sa fim multumiti si impacati cu noi insine.
Prin prisma evenimentelor din viata mea am invatat ca „viata nu-i roz nici daca o colorezi pe bune”, dar undeva in interior stiu ca pastrez o speranta ca lumea poate fi mai buna daca toti vom vrea si vom munci pentru asta.
Gandhi spunea ca „trebuie sa fim schimbarea pe care vrem sa o vedem in
lume”. Asadar totul porneste de la noi, din noi.

Exista o vorba care spune „sa nu lasi nici o zi sa treaca fara sa zambesti”. Am un unchi care a adaugat la vorba asta ca, „tocmai de aceea se uita in fiecare dimineata in oglinda, pentru a rade de caraghiosul care se stramba la el” :D. Poate ar trebui sa ne uitam mai des in oglinda....si sa zambim mai des la fata pe care o vedem acolo...s-ar putea sa vedem lumea cu alti ochi, sa fim mai veseli si mai bine dispusi.