"Eros, demonio
Incepand cu 2001 Yahoo! publica la sfarsitul fiecarui an o lista pe care ei o numesc "Year in Review". Aceasta lista contine TOP 10-ul evenimentelor din anul care se incheie, de la politica si financiar pana la social si divertisment.
Charles Dickens said in his novel “Great expectations” that “we are what we are, people don’t change!” WHAT we are and not WHO we are is defined by our DNA. So, was Dickens talking about DNA (the “WHAT”), or about our way of behaving (the “WHO”)? Back in his days he may have been talking about DNA, but today even that can be altered with. Today we have the possibility to change everything about ourselves: emotion, memories and feelings.
But, when it comes to relationships, how much are we willing to alter ourselves?
Cand ceasul bate
Marketing. Advertising. Sell and buy. It’s all about the trade. We live in a world in which everything can be sold and bought. People could sell and buy things forever, well…it’s true that the payment method varied in time and space, but it was always about the price.
In our days we sell everything and we buy everything. We have no more limits. Products, services, emotions, feelings, religion, believes, dreams, love, sex, people. There is nothing in the world that doesn’t have a price. Well at least for some people.
daca as putea sa fiu un anotimp as fi: Vara
o luna: Iulie
o culoare: Negru (se pune? ca e nonculoare) Daca nu atunci...mov
un animal: pisica
o piesa vestimentara: hmmm....o bluza
un ciorap: dificil....cu model
un fruct: cireasa
o piesa de mobilier: un pat
o melodie: multe, mult prea multe, dar daca e sa aleg una..."Alegria"
un videoclip: "Volverte a ver"
un obiect: microfonul
o masinarie: un calculator (PC sau Laptop :P)
ost. In traficul din oras o MAICUTA de vre-o 60 - 65 de ani se tragea cu masinuta. Si nu era orice fel de masinuta! NU! ERA UN RANGE ROVER!!! DA! Nici mie nu mi-a venit sa cred! O astfel de masinuta costa de la 50 si ceva de mii de euro in sus!, bani pe care Manastirea de unde provenea "tanara maicuta" i-a strans cel mai probabil din donatii sau din banii de lumanari.Scenariul din pacate e scurt si trist:
- Sofer teribilist, viteza excesiva, graba exagerata pe un drum fara intoarcere (si nu ma refer la sens unic :P).
- Drumul Roman –
Masina, logic, e facuta praf. Parbrizul e tandari, iar partea din fata fata a caroseriei e mototolita de parca e o bucata de hartie. Alaturi de masina zace corpul neinsufletit al tanarului sofer. Trist, foarte trist.
Si mai trist e modul in care politia romana trateaza astfel de tragedii.
Trei politisti erau la fata locului in jurul nefericitului. Mai in 
spate, la nici jumatate de metru un comunitar se invartea poate, poate prinde si el ceva. Logic ca nimeni nu s-a sinchisit de el.
Momentul care insa imi va ramane pentru foarte mult timp imprimat in memorie e momentul in care unul din cei trei politisti loveste cu piciorul corpul inert si rece al soferului teribilist.
Gestul este dupa parerea mea dezgustator, dezamagitor, respingator, dar, din pacate, foarte edificator pentru
Am ajuns sa traim intr-o
Toata scena am trait-o din microbuz, insa, va asigur ca am vazut extrem de bine ceea ce am vazut. Imi pare rau ca nu am avut timp sa filmez.
Pe drumul de la
Oare cand vom deveni si noi conducatori responsabili si civilizati? Oare cand nu o sa mai fie accidente de circulatie grave din cauza absurde, care evitate ar putea salva vieti? Oare cand vom putea sa fim si noi cetateni europeni in adevaratul sens al cuvantului? Am speranta ca macar strastranepotii mei vor ajunge sa vada asta in
Nici nu imi vine sa cred ca a trecut atata timp de cand nu am mai postat nimic. Adevarul e ca am avut un inceput de an dezamagitor, deznadajduitor, deprimant si tot ce se mai poate incadra in aceeasi “paleta de epitete”. Mi-a lipsit cheful, inspiratia, vointa. Mi-a lipsit orice urma de dorinta de a face sau scrie ceva. In fine….Nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre sentimente in general.
Am ajuns sa fim o rasa deprimata si deprimanta. Am ajuns sa vedem mai mereu numai jumatatea goala a paharului.
Am observat din ce in ce mai mult in jurul meu ca noi, ca rasa umana in general, avem astfel de sentimente, de “rau”, tot mai des. Nu conteaza
Toti dam vina ba pe sistem, ba pe politicieni, ba pe coruptie, ba pe vecin si purcica lui. Uitam insa, cu desavarsire, ca principalii vinovati suntem noi (FIECARE DIN NOI). Fiecare este propriul sau dusman in calea evolutiei proprii. Poate daca noi (ca individ) am fi mai veseli si mai bine dispusi si cei din jurul nostru si-ar schimba atitudinea fata de noi si implicit fata de restul lumii. Nu suntem singuri niciodata. Traim intr-o retea imensa de suflete si creiere. Interactionam unul cu celalalt direct si indirect. Tine de fiecare din noi sa schimbam ceva.
Dar, in loc sa ne implicam si sa incercam sa schimbam ceva, preferam sa ne lamentam, sa traim in ignoranta, liniste si durere fara sa ne pese prea mult de modul cum ii afectam pe cei care ne inconjoara si cum ei ne afecteaza pe noi.
In ultima vreme daca suna telefonul prea des sau prea mult, ma enervez, daca vocea de la celalalt capat nu e bine dispusa si e sictirita, ma sictiresc si eu, daca sunt stresata ma enervez, daca nu merge ceva ma enervez. Adica ma enervez cam din orice!. Si mai mult ca sigur ca nu sunt singura care pateste asta…asa e?
Incerc sa ma corectez dandu-mi seama ca ceilalti nu sunt vinovati pentru nervii mei sau pentru starea mea de indispozitie generala, asta cu conditia ca ei sa nu fie factorul principal cauzator.
Incerc sa ma schimb pe mine, sa imi schimb perceptia despre lume, sa schimb lumea in mod implicit (stiu, stiu….picatura intr-un ocean), sa ma “reimplic” in propriile activitati, sa nu mai uit, sa nu mai las balta nimic din ceea ce imi place.
