Strainul

Pe-un vechi mormant sta asezat
De mult amar un biet barbat
Si-acel barbat sta si plangea
La viata lui se tot gandea.

Si se gandea, se tot gandea
La ceea ce a fost candva
La timpul ce mereu trecand
L-aduse lang-un vechi mormant.

De piatra unui vechi mormant
Sta rezemat, de mult plangand
Un biet strain trecut prin foc
Ce inca-si cauta un loc.


21.11.2005 by Aldo