De cand nu ati mai cules o floare dintr-o gradina, ati mirosit-o si v-ati gandit ca e frumoasa. De cand nu ati mai vazut ce se ascunde cu adevarat in ochii cuiva. Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. De cand nu ati mai VAZUT ce sta scris in acea oglinda, ceea ce se reflecta in ea. Imi veti spune poate ca le vedeti zilnic. Ei bine nu. La privim dar nu le vedem cu adevarat. Ne uitam la ele dar nu le intelegem. Nu le intelegem pentru ca nu mai suntem capabili. Ne-am pierdut aceasta capacitate. Am pierdut-o atunci cand am spus prima minciuna, cand am inselat prima data, cand am tradat prima data pe cineva, cand am furat, distrus si ucis primul vis, prima speranta.
Enjoy!
nu ne-am pierdut capacitatea...doar am uitat-o sau am lasat-o acolo intr-un coltisor pentru a nu mai suferi cand vezi adevarul in ochii cuiva, sau mai bine spus nu adevarul ci minciuna...pentru ca aia doare cel mai tare. Cioran spunea intr-o fraza cam tot si anume: "
RăspundețiȘtergerePutem accepta
orice adevăr, oricât de zdrobitor, cu condiţia să înlocuiască totul, să
aibă tot atâta vitalitate cât speranţa căreia i s-a substituit."
Capacitatea la care m-am referit tine de puritate si inocenta....ambele se pierd! Nu se ascund, nu se uita...se pierd. Ochii vor spune nereu adevarul....adevarul profund, sincer si dureros. Ochii nu mint, pt ca nu sunt capabili de asa ceva.
RăspundețiȘtergereIn ceea ce priveste citatul lui Cioran...nu prea se pliaza pe viata...ca multe din spusele lui de altfel. Nu putem accepta orice....iar adevarul nu va substitui niciodata o speranta. Adevarul nu doare, la fel cum nici respingerea nu doare, asteptarile dor, asteptarile si sperantele pe care ni le facem singuri.