“Fericirea e o porcarie imensa si cineva ar trebui s-o ajute sa coboare cu picioarele pe pamant. Vorbim doua limbi diferite, ea si cu mine, n-avem nimic de impartit. Inca n-am facut niciodata politica, fin’ca vesnic profita cineva de pe urma ei, dar cred c-ar trebui sa se scoata niste legi impotriva fericirii, ca sa nu-si mai faca de cap” (Romain Gary – “Ai toata viata inainte”).
Acest citat ma caracterizeaza mai mult decat va puteti imagina. De multi ani am mi-am spus (dupa diverse intamplari) ca fericirea nu a fost facuta pentru mine. Evenimentele recente din viata mea mi-au reconfirmat aceasta idee. Fericirea e relativa si subiectiva. E inselatoare. Fericirea profunda, totala, deplina nu exista cu adevarat. E doar o iluzie optica foarte reusita. Nimeni nu e cu adevarat fericit. Avem momente de bucurie, exaltare sufleteasca, dar nimic mai mult. Nici nu poate fi vorba de fericire.
Dar, noi sa fim sanatosi ca viata merge inainte cu bune si rele. Cu fericire sau fara eu raman aceeasi eu. Merg inainte, cad, ma ridic, ma scutur si merg iar inate. Asa e viata.
